Toată Scriptura trebuie crezută, iar adevaratul crestin traieste cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4:4). Isus este Cuvântul (Ioan 1:1), iar cuvântul Sau este Adevar, si nu poate să mai fie un alt adevăr afara de El.

  Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. (Ioan 14:6)

  Cine nu crede, nu poate avea viaţa, ci va sfârşii în iad, căci este scris: Cine crede în Fiul are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3:36)

6 Membri
Alăturați-ne!

Hermeneutica, sau modul de a înţelege BIBLIA

  Oamenii nu pot scrie sau vorbii după mintea lor spunându-şi părerile lor, acest lucru nu este permis nimănui şi de fapt nimeni nu poate venii cu părerea sa, ci noi cu toţii trebuie să ascultăm de cuvântul Scripurii.

  Biblia, spune clar la 1 Petru 4:11 Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu....

   Hristos a spus: -Scriptura nu poate fi desfinţată (Ioan 10:35)

   Pavel a spus: - Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. (Fapte 20:27)

   Moise a spus: -Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. (Deuteronom 4:2; de asemeni şi 12:32; Proverbe 30:5-6; Apocalipsa 22:18-19)

  Aceasta este: "metoda sau principiul metodologic" în interpretarea Bibliei. Este aceeaşi abordare ca a lui Hristos, Pavel, şi a lui Moise". Este o abordare literală ("Scriptura nu poate fi desfinţată"), cu tot planul lui Dumnezeu luat în considerare (ex, totul din Biblie), aceasta fiind o abordare limitată, fără a adăuga, sau a scoate ceva din textul Scripturii.

  A. Scriptura nu poate fi desfiinţată. Ci ea trebuie înţeleasă "LITERAL"

  Atunci când Hristos se confrunta cu evreii, aceştia spun „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeuîn Ioan 10:33, răspunsul lui Isus “este destul de profund”.

  Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: Sunteţi dumnezei?” Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desfinţată, cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan 10:34-36)

  Care este punctul lui Isus când El le spune "şi Scriptura nu poate fi desfinţată"? Ce vrea El deci, să evidenţieze? Ei bine, aici, El subliniază că Scriptura înseamnă exact ceea ce spune. Cu alte cuvinte, atunci când Scriptura "i-a numit dumnezei" înseamnă întradevăr ceea ce spune: "Sunteţi dumnezei", deci aşa cum este scris. Aceasta este o abordare foarte literală a Scripturii. Puteţi vedea ceea ce Isus vroia să spună în ceea ce priveşte "Scriptura, că nu poate fi desfinţată" prin acest argument al Său. El susţine: "Nu este scris în legea voastră:Eu am zis: Sunteţi dumnezei?” Astfel, Isus combătea acuzaţiile lor de hulă/blasfemie, deoarece, El pretinde a fi Dumnezeu.

  Deci, punctul lui Isus, ca răspuns la acuzaţiile evreilor, în principiu este: "în legea voastră este scris că oamenii sunt numiţi dumnezei", aşa cum El a continuat, "Dacă ia numit dumnezei, pe acei carora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu .... "

El subliniază şi întăreşte ce este scris, atunci când este zis că oamenii sunt dumnezei, înseamnă că ei sunt dumnezei. “Scriptura nu poate fi desfinţată.”

  Aceasta este singura abordare onestă a Scripturii, care nu desfinţează (Ioan 10:35) sau strică textul. "Scriptura Lui Hristos nu poate fi desfinţată", în special în contextul în care El o spune, aici se dezvăluie opinia lui Hristos despre Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este, literal imperios, căci de fapt este singura perspectivă care mântuieşte.

B. Credinţa Adevărată.

Primiţi cu blândeţă Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. (Iacov 1:21)

  Adevărata credinţă în Biblie (cuvântul, Ioan 1:1) cere o abordare literală a Scripturii. Cuvântul trebuie să fie crezut şi luat exact aşa cum spune. Acesta trebuie să fie primit, nu o interpretare. Nu există nici o altă cale pe care să se ajungă la Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă cineva este găsit printre credincioşi şi nu este aruncat în iazul de foc cu cei "necredincioşi" (Apocalipsa 21:8), înseamnă că "ascultă de adevăr" (Romani 2:8). Iar, noi trebuie să urmăm exact ceea ce spune El (cuvântul).

 Nu există nicidecum libertatea de a interpreta adevărul Lui în vreun alt mod. După cum este scris: ... nici o proorocie din Scriptură nu se tîlcuieşte singură. (2 Petru 1:20)

Nu este nevoie de tradiţie pentru a interpreta cuvântul pentru noi (Coloseni 2:8). Nu este nevoie nici de vreun "înţelept" ca să ne spună ce înseamnă (1 Corinteni 3:19-20) anumite lucruri din Scriptură. Si desigur nici nu este al nostru de a da interpretare după cum ne-ar place (Isaia 65:2). Ci textul în sine deţine autoritatea de interpretare, iar interpretarea trebuie să fie exact ceea ce spune de fapt. Cu alte cuvinte, Biblia este ceea ce spune, şi spune ce este, aşa cum Isus a arătat (Ioan 10:34-36), astfel că vom pierii în chinul veşnic dacă vom căuta în mod constant orice alt mod (Matei 7: 24-27; Evrei 4:12-13, Apocalipsa 21:8, 22:14-15). Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie luat în seamă (Proverbe 13:13). Chiar dacă, acest lucru este cu neputinţă la oameni (Marcu 10:27), dar nu este şi la Dumnezeu (Luca 18:27). Adevărata credinţă şi adevărata interpretare literală şi sinceră este de neatins de către oameni prin ei înşişi (Ieremia 13:23).

  Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte. (1 Corinteni 2:14)

Adevărata credinţă este un dar de la Dumnezeu (Efeseni 2:1-9) şi singura modalitate prin care cineva ar putea înţelege şi interpreta corect Cuvântul (literalmente), este prin ungerea lui Dumnezeu.

  Având această ungere nu mai este nevoie de altceva, sau de altcineva, cu toate că uneori este timp şi loc pentru un învăţător (Iacov 3:1), totuşi în acest caz nu este nevoie de unul. După cum este scris pentru cei care cred (1 Ioan 5:13),

V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea. (1 Ioan 2:26; şi Ioan 7:38-39; 14:26)

Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. (Fapte 20:27)

  Adevărata credinţă este a crede "tot ce este scris în Lege şi în Prooroci" (Faptele Apostolilor 24:14). Adevărata credinţă înseamnă a crede "orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu" (Matei 4:4).

Psalmul 36:9 spune: ... prin lumina Ta vedem lumina.

Este clar, numai Scriptura poate să interpreteze Scriptura, 1 Ioan 4 vorbeşte de acelaşi lucru de care Pavel vorbeşte în Col. 2:8-10.

  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.

  O problemă principală este că oamenii au o prea bună părere despre ei înşişi, şi despre propriile lor gândiri, astfel că ei nu se supun Cuvântului din Proverbe 3:5 care spune: Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

  Tot astfel: Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. "Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre. (Isaia 55:8-9)

  Deci, standardul este Cuvântul Însuşi (Scriptura), precum şi modul în care un pasaj biblic, trebuie să fie înţeles din Biblia în sine, nu completări şi nici scăderi. Fie că trebuie să fie înţeleasă ca o parabolă sau simbolic, textul în sine dictează interpretarea, deoarece nu există nici o altă autoritate decât a lui Dumnezeu din Cuvântul Său. Iar, dacă Scriptura în sine nu dictează că ar fi vorba de o pildă, parabolă, ghicitoare, mod comparativ sau spiritual, simbol, o asemănare, ori că trebuie luată într-alt înţeles, o zicală (1 Samuel 10:12; Luca 4:23 şi 2 Petru 2:22) sau cu înţeles duhovnicesc (ca în Apocalipsa 11:8, 13/17, etc), atunci nu ar trebui să fie înţeleasă altfel decât aşa cum este prezentată, şi trebuie deci luată ca atare.

  De fapt, aceasta este o abordare literală. Iar, textul are toată autoritatea de interpretare. Aceasta este singura abordare onestă a Scripturii.

Orice altceva, ar venii din mintea omului, iar omul este căzut el are inima "înşelătoare şi deznădăjduit de rea" (Ieremia 17:9).

  Mai multe puteţi citii pe: https://sites.google.com/site/crestinadevarat/interpretarea-bibliei...

Trebuie să fii membru al Creștin3D ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Creștin3D

Comentarii

  • Scriptura nu poate fi desfiinţată.

    Atunci când Hristos se confrunta cu evreii, aceştia spuneau: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, şi pentru că Tu, care eşti un om, Te faci Dumnezeu2” în Ioan 10:33, răspunsul lui Isus "este destul de profund.

    Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: Sunteţi dumnezei?” Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, şi Scriptura nu poate fi desființată, cum ziceţi voi că hulesc Eu pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!” (Ioan 10:34-36)

    Care este punctul lui Isus când El le spune "şi Scriptura nu poate fi desființată"? Ce vrea El deci, să sublinieze?

    Aici, El subliniază că Scriptura înseamnă exact ceea ce spune. Cu alte cuvinte, atunci când Scriptura "i-a numit dumnezei" înseamnă într-adevăr ceea ce spune: "Sunteţi dumnezei", deci aşa cum este scris. Aceasta este o abordare foarte literală a Scripturii. Puteţi vedea ceea ce Isus vroia să spună în ceea ce priveşte "Scriptura, că nu poate fi desființată" prin acest argument al Său. El susţine: "Nu este scris în legea voastră: „Eu am zis: Sunteţi dumnezei?” Astfel, Isus combătea acuzaţiile lor de hulă sau blasfemie, fiindcă, El pretindea că este Dumnezeu.

    Deci, în principiu, punctul lui Isus ca răspuns la acuzaţiile evreilor, este: "în legea voastră este scris că oamenii sunt numiţi dumnezei", aşa cum El a și continuat, "Dacă ia numit dumnezei, pe aceia cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu .... "

    Adevaratul Crestin - - Hermeneutica
  • Hermeneutica

    Scriptura nu poate fi desființată (Ioan 10:35)

    Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. (Fapte 20:27)

    Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. (Deuteronom 4:2; dar şi 12:32; Proverbe 30:5-6; Apocalipsa 22:18-19)

    La întrebarea "Care este abordarea voastră de hermeneutică, a Scripturii?" Această "metodă sau principiu metodologic" în interpretarea Bibliei, este aceeași abordare ca a lui Hristos, a lui Pavel şi desigur cea a lui Moise".

    Este o abordare literală ("Scriptura nu poate fi desființată"), cu tot planul lui Dumnezeu luat în considerare (adică, totul din Biblie), aceasta fiind o abordare limitată, fără a se adăuga sau scoate ceva, din textul Scripturii.

  • Hermeneutica

      Scriptura nu poate fi desființată (Ioan 10:35)

        Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu. (Fapte 20:27)

        Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu. (Deuteronom 4:2; dar şi 12:32; Proverbe 30:5-6; Apocalipsa 22:18-19)

      La întrebarea "Care este abordarea voastră de hermeneutică a Scripturii?" Aceasta este: "metoda sau principiul metodologic" în interpretarea Bibliei. Este aceeaşi abordare ca a lui Hristos, a lui Pavel, şi a lui Moise ". Este o abordare literală ("Scriptura nu poate fi desființată"), cu tot planul lui Dumnezeu luat în considerare (adică, totul din Biblie), aceasta fiind o abordare limitată, fără a adăuga sau a scoate ceva din textul Scripturii.

     

Acest răspuns a fost șters.
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Mântuirea nu este prin fapte

  Cu toate că mântuirea nu este prin fapte (2 Timotei 1:9; Tit 3:5), totuşi hotărârea lui Dumnezeu este să răsplătească fiecăruia, după cum este scris:    Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, Şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. (Ioan 5:28-29)    Desigur aşa se va face cu fiecare, în funcţie de faptele sale: Şi anume, va da viaţa veşnică…

Citeste mai mult…
0 Răspunsuri

Din 27-07-2018 ora: 10:51

Flag Counter