INIMA DE TATA

V-ati intrebat vreodata de ce venim in lume neajutorati, neadaptati, pentru ca apoi sa crestem incet spre varsta adulta? De ce a vrut oare Dumnezeu sa intram in viata ca niste nou-nascuti dependenti de parinti? V-ati intrebat vreodata de ce Dumnezeu nu a randuit pentru rasa umana un sistem de reproducere care sa aduca pe lume personae mature, asa cum au fost adusi la existenta Adam si Eva?

         Raspunsul meu este simplu: Creatorul nostru stie ca avem nevoie de dragoste pentru a creste, pentru a ne dezvolta, pentru a trai. Avem nevoie de muzica din glasul unui parinte care ne iubeste, si care este dispus sa ne spuna:”Te astept!”, chiar atunci cand ii intoarcem spatele, cautandu-ne fericirea in alte zari.

         Acesta este si motivul pentru care Dumnezeu ni se descopera in Cuvantul Sau ca un TATA. Este una din cele mai minunate revelatii ale Bibliei, caci ea raspunde unei nevoi fundamentale a fiintei omenesti-nevoia de iubire.

Orice religie sau filozofie care se respecta trebuie sa raspunda la cel putin trei intrebari fundamentale:1.Cine suntem? 2. De unde venim? 3. Incotro mergem? O religie sau o filozofie care nu sunt capabile sa dea un raspuns la aceste intrebari, nu isi merita numele, prin urmare, nu merita sa fie luate in seama. In acelasi timp, un om care a trait o viata intreaga fara sa caute raspuns la aceste intrebari fundamentale ale existentei, pot spune ca a trait degeaba.

Pana nu demult, la aceste intrebari se raspundea doar intr-un singur fel:

        “Cine suntem?” Suntem niste animale evoluate, veri cu maimutele, nepoti ai australopitecilor si pitecantropilor, stranepoti ai batracienilor si pestilor, ultimele vlastare ale amibei-un animal unicelular despre care evolutionistii afirma ca ar fi una din primele forme de viata animala.

        “De unde venim?” Din haosul primordial, din “supa organica” a oceanului planetar, in care ar fi aparut, contrar celor mai elementare legi ale fizicii si ale probabilitatii, primele forme de viata.

        “Incotro mergem?” Nimeni nu stie. Se fac tot felul de presupuneri, se fac scenarii ale unui viitor posibil, insa o certitudine nu o poate oferi nimeni.

DAR CE SPUNE BIBLIA???

Isaia 63,16  “Totusi, TU ESTI TATAL NOSTRU! Caci Avraam nu ne cunoaste, si Israel nu stie cine suntem; dar TU, DOAMNE, ESTI TATAL NOSTRU, Tu, din vesnicie, Te numesti Mantuitorul nostru.”

         Isaia 64,8    “Dar, DOAMNE, TU ESTI TATAL NOSTRU; noi suntem lutul, si Tu olarul care ne-ai intocmit; suntem cu totii lucrarea mainilor Tale.”

         Ieremia 31, 9 up  “Caci EU SUNT TATAL LUI ISRAEL, si Efraim este intaiul Meu nascut.”

         Maleahi 2, 10  “N-AVEM TOTI UN SINGUR TATA? Nu ne-a facut un singur Dumnezeu?...”

Daca Dumnezeu este Tatal nostru, inseamna ca suntem fii de Dumnezeu, nu urmasii broastelor, reptilelor sau maimutelor. Inseamna ca nu venim din haosul primordial, ci din mainile Unui Tata care ne-a dat viata din viata Sa, inteligenta din inteligenta Sa, iubire din iubirea Sa.

         Daca Dumnezeu este Tatal nostru, inseamna ca stim de unde venim, cine suntem, dar si incotro mergem; inseamna ca avem o tinta, suntem calauziti de o motivatie, iar viata noastra are un sens.

         Ce s-ar fi intamplat daca Creatorul nostru nu ni s-ar I descoperit si in calitatea Lui de Tata? Greu de imaginat! Totusi sa incercam sa ne imaginam, oricat ne-ar fi de greu!

         1. Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, El ar fi trecut indiferent pe langa noi,  spunandu-ne, dupa caderea in pacat: “Imi pare rau, oamenilor, asa va trebuie! De acum nu aveti decat sa suportati urmarile.” In loc sa-l caute pe Adam in gradina Edenului, El S-ar fi retras in spatele unei perdele transcendentale, devenind un Mare Anonim, ca in filozofia poetului Lucian Blaga.

         2. Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, nu ar exista un plan al mantuirii, ci unul al pedepsei. Nu ar fi existat acel sfat divin, cu mult inainte de crearea omului, in care Tatal si Fiul S-au legat cu juramant ca sa aduca sacrificiul suprem pentru a salva rasa umana decazuta. Daca nu am avea un Tata ceresc, nu ar fi existat crucea.

         3. Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, nu ar fi existat acea incurajatoare profetie, si fagaduinta in acelasi timp, din Geneza 3,15. Venirea unui Mantuitor din samanta femeii, care urma sa-l zdrobeasca pe sarpele cel vechi, Diavolul, ar fi ramas doar un vis frumos. Un vis frumos intre atatea cosmaruri!

         4. Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, nu am avea Biblia, cu calduroasele ei invitatii de a ne intoarce la El, de a intra intr-o relatie de prietenie cu El.

          “Intoarceti-va la Mine, si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Dumnezeu, si nu altul!”   Isaia 45,22

         Daca nu am avea un Tata ceresc, nu am avea cele 365 de incurajari, cate una pentru fiecare din zilele anului:”Nu te teme, caci Eu sunt cu tine!” Nu am avea niciuna din numeroasele asigurari ce ne mangaie sufletul in clipele de durere si neliniste sufleteasca:

         “Nu te teme, caci Eu sunt cu tine; nu te uita cu ingrijorare, caci Eu sunt Dumnezeul tau; Eu te intaresc, tot Eu iti vin in ajutor. Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare.”   Isaia 41,10

         5. Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, nu L-am fi cunoscut pe Isus, nu am avea acum un Mijlocitor care sa intervina in favoarea noastra atunci cand suntem amagiti sa alegem caile pacatului; nu am avea un Mangaietor, in Persoana Duhului Sfant, care sa se lupte cu inimile noastre impietrite; nu am avea nici o speranta, nici o bucurie adevarata, nu am astepta nimic bun de la viitor.

         Daca Dumnezeu nu ar fi Tatal nostru, am fi ORFANI! Am fi niste biete fiinte debusolate, care nu stiu nici de unde vin, nici cine sunt, nici incotro se indreapta.

         Iata de ce Mantuitorul a insistat atat de mult asupra acestui mare adevar: DUMNEZEU ESTE TATAL NOSTRU!

Cand inteleg ca Dumnezeu este Tatal meu, inteleg ceva mai mult despre rugaciune. Inteleg ca rugaciunea nu este si nu trebuie sa fie o cersetorie, ci un dialog intre un fiu si tatal sau. Inteleg ca rugaciunea nu este o obligatie, o formalitate, o poezie recitata cu intonatie teatrala, ci un schimb de idei, de sentimente, intre om si Creatorul sau.

         V-ati gandit vreodata ce ar fi daca dialogul dintre noi si copiii nostri s-ar rezuma la cateva cuvinte pe zi, de genul: “Tata, da-mi, te rog, ceva de mancare, da-mi ceva bani pentru haine,si imprumuta-mi putin masina…Multumesc! Ne vedem maine.”

         Ar fi multumit doar cu atat un parinte care isi iubeste copiii? Categoric nu! Cu atat mai putin Tatal ceresc, a carui inima tanjeste  dupa o comuniune permanenta, sincera si profunda cu copiii Sai de pe pamant.

         Mai este, insa, un lucru pe care il inteleg atunci cand realizez ca Dumnezeu este Tatal meu: faptul ca am niste obligatii care rezulta din relatia mea cu El. Noua, oamenilor, ne place mult sa vorbim despre drepturile noastre, mai putin, insa, despre obligatiile noastre. Calitatea noastra de fii ai Tatalui ceresc implica si o serie de datorii pe care cea mai mare parte a crestinatatii le ignora. Profetul Maleahi ne atrage atentia asupra acestui aspect:

        “Un fiu cinsteste pe tatal sau, si o sluga pe stapanul sau. DACA SUNT TATA, UNDE ESTE CINSTEA CARE MI SE CUVINE? Daca sunt Stapan, unde este teama de Mine?”    Maleahi 1,6

Trebuie să fii membru al Creștin3D ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Creștin3D

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Răspunsuri

    • Imi place ca ai spus ca te consideri un fiu al lui Dumnezeu. Dar, oare, cand Domnul priveste in viata noastra, se poate mandrii cu noi ca si fii ai Sai, sau viata noastra aduce rusine Domnului? (o cercetare pentru fiecare incepand cu mine). Doresc ca Domnul sa poata sa spuna despre fiecare din noi: „Ai văzut pe robul Meu (si aici sa apara numele nostru)? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” (asa spunea Domnul despre Iov)
  • si atunci de ce Apostolii nu au spus ceva de genul :"Iacov fiul al lui Dumnezeu: si a folosit expresia "Iacov ,rob al lui Dumnezeu", ?

    sau Apocalipsa 1:1 de ce nu a fost folosita expresia :" ca sa arate fiilor Sai lucrurile " ce a fost folosita expresia "ca sa arate robilor Sai lucrurile" ?

    sau Iuda cand s-a prezentat de ce nu a folosit expresia :"Iuda, fiu al lui Isus ",ce a folosit expresia :"Iuda ,rob al lui Isus" ?

    sau 2 Petru 1 :1 ,de ce Petru nu a folosit expresia :"Simon Petru ,fiu si apostol a lui Isus " ,ce a folosit expresia :"Simon Petru ,rob si apostol al lui Isus "

    sau Pavel in Tit 1:1 , de ce nu a folosit expresia :"Pavel fiu al lui Dumnezeu si al lui Isus" ce a folosit expresia :"Pavel,rob al lui Dumnezeu ,si apostol al lui Isus" ?

    sau Filipeni 1:1 de ce nu au folosit expresia :"Pavel si Timotei fii ai lui Isus" ce s-a folosit expresia :" Pavel si Timotei ,robi al lui Isus" ?

    sau cine a putut sa spuna in Biblie ceva de genul :,"eu,fiu al lui Dumnezeu " ?

     

    dar probabil noi suntem mai "superiori" acestora si ne autodeclaram "fii ai lui Dumnezeu "iar ei au ramas la statura de "robi"

     

    atentie sa nu ne dam drept altii ,ce exact cum Domnul Isus nu s-a pus deopotriva cu Dumnezeu Filipeni 2:6,  , sa nu ne punem nici noi deopotriva cu singurul Fiu al lui Dumnezeu   Ioan 1:18 , Ioan 3:16,18, sau 1 Ioan 4:9 ca nu intamplator scrie "singurul Fiu al lui Dumnezeu "ce sa invatam din smerenia Apostolilor si sa ne recunoastem cine suntem cu adevarat ,niste oameni creati de Dumnezeu care au nevoie de mila Lui ,ca Dumnezeu , ca un Imparat al nostru ,si sa ne comportam ca atare inaintea Lui

    • Noi am fost creati de Domnul Dumnezeu dar prin neascultarea parintilor nostri ne-am pierdut dreptul de a mai fi fiii Lui. A trebuit sa vina Domnul Isus si prin moartea si invierea Lui sa ne rascumpere ca sa putem deveni din nou fiii lui Dumnezeu. Si ca sa ajungem la statura de fii trebuie sa facem ceea ce ne spune Domnul Isus ... asa se face ca cineva care face ce ii spune stapanul sau este numit ROB. Noi suntem intr-adevar robi ... si imi permit sa spun chiar netrebnici (pentru ca facem doar ceea ce suntem datori sa facem ... daca facem si asta)... dar daca ne traim viata pentru Domnul Isus atunci ne vom recapata dreptul de copii ai lui Dumnezeu.... doar daca face ceea ce ne-a lasat Dl in Biblie.

      Dar asta nu inseamna ca nu putem apela la Domnul prin rugaciunile noastre sa ii cerem ceea ce avem nevoie. El asteapta ca noi sa depindem in totul doar de El si atunci ne asculta cererile. :)

  • cum se face ca nici unul din Apostoli ,nu s-a autoconsiderat un "fiu al lui Dumnezeu" ? ce au preferat sa se autoconsidere "rob"

    sa fim noi mai presus de Apostolii Domnului ?

    intradevar Dumnezeu este creatorul fiintei umane ,si astfel denimirea de "Tata" devine echivalent cu "Creatorul"

    interesant este ca expunerea se limiteaza la texte Vechi Testamentale cand referirile la cuvantul "Tata " sunt expres la o singura natiune ,respectiv poporul lui Israel si nu referiri la intreaga omenire ,El ,Dumnezeu ,fiind in alte raporturi cu celelalte natiuni existente in perioada Vechi Testamentala

    - mereu se uita predica lui Pavel din Aeropagul din Atena descrisa in Fapte 17:18-31,cand se fac referiri cine suntem ,de unde venim, incotro ne ducem

    • A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

       Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu;

      Ioan 1 v 11 si 12

       


      Şi, pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său care strigă: „Ava”, adică: „Tată!”

      Galateni 4 v6

       

      Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.

      Romani 8 v 17

      Suntem fii (considerati de Domnul)... dar avem si conditii... daca suferim cu adevarat impreuna cu El

Acest răspuns a fost șters.

Forum Categories

 

Din 27-07-2018 ora: 10:51

Flag Counter