Creația Divină (2)- Omul

         "……..căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit şi a răsuflat.’” (Exod 31: 17). El însuși se bucură de creația Sa. În creație, noi admirăm puterea lui Dumnezeu, capabil să ordoneze milioane de stele pe întinderea vastă a cerurilor, capabil să impună limite asupra întinderii mării, de asemenea capabil să controleze forțele tunetelor, ale fulgerelor și ale vântului, să creeze pe om dintr-un pumn de țărână. (Pslamul 8:3). Totodată, noi admirăm înțelepciunea Lui; El a întocmit timpul și succesiunea anotimpurilor, El a stabilit un echilibru asupra întregii naturi, dând legi plantelor și instinct animalelor. (Psalmul 104:24).

            Dar haideți să-i admirăm bunătatea. El a făcut cerurile, a despărțit uscatul de ape, a așezat soarele, luna și stelele, "căci în veac ține îndurarea Lui". (Psalmul 136). Cu blândețea unei mame care a pregătit mai dinainte tot ceea ce este necesar pentru copilul pe care urmează să-l aducă pe lume, Dumnezeu l-a poziționat pe om în condiții ideale. El l-a așezat pe om într-o grădină feerică, unde nu avea nimic de făcut decât să se bucure de odihnă și să se lase în voia Creatorului Său. Când Dumnezeu i-a suflat în nări "suflare de viață" (Geneza 2:7), El l-a făcut o ființă diferită de animale, un suflet nepieritor, supus Lui.

          Dumnezeu l-a plasat pe om în centrul minunatei sale creații pentru a o guverna ca un stăpânitor. I-a interzis însă un singur lucru: să mănânce din fructele pomului cunoștinței binelui și răului. Această supunere la testul ascultării corespunde cu poziția sa de creatură reponsabilă. Omul nu este supus instinctelor iraționale, așa cum este animalul. El este creat liber, așa că este nerăbdător să asculte de Creator. Suntem martori la primul act de guvernare al lui Adam, acela de a atribui nume creaturilor vii. Aceste făpturi sunt create pentru a-l servi pe om, dar, indiferent de gradul de inteligență al acestora, niciuna nu corespunde rațiunii superioare a lui Adam și nici nevoilor de afecțiune. De aceea, singurătatea nu s-a dovedit benefică pentru om. El avea nevoie de cineva căruia să-i  împărtășească gândurile, împreună cu care să se bucure de darurile divine și alături de care să mulțumească Aceluia care i-a creat. Dumnezeu, în dragostea Sa, a înțeles această necesitate și i-a răspuns, dându-i bărbatului un partener de viață, un ajutor inteligent, înzestrat cu afecțiune, așa cum era și Adam.

(traducere din volumul Day by Day, First Year)   

Trebuie să fii membru al Creștin3D ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Creștin3D

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Forum Categories

 

Din 27-07-2018 ora: 10:51

Flag Counter