Fericirea omului în Grădina Eden a fost de scurtă durată. Sub înfățișarea șarpelui, Diavolul își face apariția în spațiul edenic și câștigă încrederea femeii, concomitent cu reușita sa de a sădi în inima ei neîncrederea față de Dumnezeu. "Dumnezeu nu vă iubește", a spus el, "din moment ce vă privează de un asemenea avantaj. Nu numai că nu veți muri, dar veți fi ca El". Astfel sădește Cel Rău mândria și invidia în biata inimă umană. (pentru contrast, citiți Filipeni 2: 6, care spune: "El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu…..").

 În Iacov 1: 14 și 15, se spune: "Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea".

 Vai, omul a fost înșelat: cunoștința binelui și răului nu i-a conferit nicio putere să înfăptuiască binele și nici să evite răul. Singurul rezultat este că acesta a devenit conștient de goliciunea sa. Devine rușinat de ceea ce este prin natura sa. Șorțul confecționat din frunze de smochin servea doar pentru a ilustra eforturile zadarnice ale umanității de a-și ascunde mizeria morală. "Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face". (Evrei 4:13) . Geneza 3 spune: "Unde eşti?” (versetul 9), "Nu cumva ai mâncat din pomul din care îţi poruncisem să nu mănânci?” (versetul 11), "Ce ai făcut?” (versetul 13). Acestea sunt întrebări teribile care nu permit eschivări sau scuze.

 Dumnezeu hotărăște care este responsabilitatea fiecăruia dintre vinovați și rostește tripla sentință. Șarpelui i se profețește că "sămânța femeii (Hristos) îi va zdrobi capul"; cu alte cuvinte, el îi va distruge puterea. Odată ce păcatul a pătruns în lume, Dumnezeu face cunoscut, în acest mod, remediul pe care îl concepuse. Femeii îi sunt destinate chinurile facerii. Soarta bărbatului este legată de munca ogorului până când se împlinește sentința divină, "Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru." (Romani 6:23).  Credința în Izbăvitorul promis îi permite lui Adam să răspundă acestei condamnări la moarte prin chemarea soției sale cu numele Eva, ceea ce se traduce "viață". La rândul Său, Dumnezeu răspunde credinței sale, înlocuind șorțul din frunze de smochin cu îmbrăcăminte confecționată din pielea animalelor, ceea ce ne învață acest adevăr fundamental: singura dreptate în care se poate regăsi omul este aceea în care Dumnezeu însuși l-a înveșmântat.    

 Dumnezeu nu-l izgonește pe om afară din Eden mai înainte de a-i fi descoperit acestuia, în sens figurat, gândurile Sale de har și salvare.

 (traducere din volumul Day by Day, First Year)

Trebuie să fii membru al Creștin3D ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Creștin3D

Trimiteți-mi un e-mail când oamenii răspund –

Forum Categories

 

Din 27-07-2018 ora: 10:51

Flag Counter