Acasa

Stâlp de aducere aminte:

Caci cine stie ce este bine pentru om in viata, in toate zilele vietii lui de vietuire desarta, pe care le petrece ca o umbra? Si cine poate sa spuna omului ce va fi dupa el sub soare? (Ecl.6:12)

4 Martie 1977 ora 21:22

Seismul, cu magnitudinea de 7,4, s-a produs la ora 21:22 şi a durat 55 de secunde. Epicentrul cutremurului s-a situat în Munţii Vrancei, cea mai activă zonă seismică din România, la 94 de kilometri adâncime. Unda de şoc s-a resimțit în toată regiunea balcanică, iar în nord, s-a simţit până în Moscova şi Sankt Petersburg. Cutremurul a afectat, de asemenea, Bulgaria. În oraşul Sviştov, trei blocuri de locuinţe au fost distruse şi peste 100 de oameni au murit.

 Bilanţul victimelor şi pagubelor materiale a fost impresionant. 1578 de persoane şi-au pierdut viaţa, strivite sau asfixiate sub dărâmături, din care 1.424 în Bucureşti.

Numărul total al persoanelor accidentate s-a ridicat la 11.300, iar 32.900 de clădiri au fost grav avariate sau distruse.

 Din centrul Bucureştiului au dispărut blocurile Scala, Continental – Colonadelor, Dunărea, Casata, Nestor. Multe alte clădiri s-au prăbuşit în tot oraşul. Dintre cele 33 de clădiri înalte prăbuşite, 28 erau construite înainte de 1940.

Printre personalităţile care şi-au pierdut viaţa atunci s-au numărat:

Pentru 9 dintre ei a fost scrisă o carte: 9 pentru Eternitate:

”Ce sunt creștinii?”

”Creștinii nu se disting de ceilalți oameni, nici prin țară, nici prin limbă și nici prin îmbrăcăminte, ei locuiesc în cetățile grecești sau barbare, după cum i-a hărăzit soarta fiecăruia, conformându-se obiceiurilor locului și modului de viață, oferind în același timp minunatul lor mod de viață socială considerată de toți a fi incredibilă. Ei trăiesc fiecare în propria patrie dar ca și cum ar fi străin, se achită cu toții de îndatoririle lor de cetățeni și suportă toate sarcinile. Ei se căsătoresc ca toată lumea, au copii, dar nu își abandonează nou născuții.

Ei își împart masa, dar nu și patul. Ei sunt alcătuiți din carne dar nu trăiesc potrivit cărnii, ei își duc viața pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului, ei respectă legile stabilite, dar cu felul lor de viață se ridică deasupra legilor. Ei îi iubesc pe toți si sunt persecutați de toți. Într-un cuvânt creștinii sunt în lume ceea ce este sufletul în corp. Sufletul iubește carnea, carnea îl detestă, și își iubește membrele, așa cum creștinii îi iubesc pe cei care îi urăsc. Sufletul este închis în corp, dar sufletul este cel care susține corpul, tot așa și creștinii sunt ținuți în lume ca într-o închisoare, dar ei susțin lumea. Dumnezeu le-a atribuit o poziție atât de înaltă încât nu le este îngăduit să o abandoneze.”

Scrisoarea a fost scrisă în anul 150 d.Hr. pe vremea lui Antoninos Pius, către Diognetus, un demnitar roman păgân, căruia un prieten creștin îi scrie ca răspuns la întrebarea: ”Ce sunt creștinii?”