Cele patru puteri ale Spovedaniei.

Vizualizări: 63

Răspunsuri la Aceste Discuţii

care sunt ?

Si totusi...

Dintre cuvintele esentiale, eu ''ma las manipulat'' de unul anume: [Ascultarea]. Gasesc in acesta o sursa inepuizabila de informare!! Acum, nu stiu daca sunt 3,4, sau mai multe "puteri" ale Spovedaniei, care insa ... este o Taina.
Inclin sa cred, mai degraba, ca autorul acestui amplu articol a dorit sa se refere la PARTILE Spovedaniei:

1) recunoasterea, numirea si regretul sincer pentru toate pacatele pe care ni le amintim
2) se face la acelasi duhovnic, prin viu grai (chiar daca ne rusinam ... tocmai de aceea)
3) efectuarea cu umilinta si speranta a canonului primit
4) duhovnicul dezleaga de pacatele descrise, care nu mai trebuiesc repetate

Deci, o prima putere a Spovedaniei este [comunicarea] cu Dumnezeu, prin Ascultare!
Alta putere a Spovedaniei este participarea si inlesnirea aceastei comunicari prin intermediul unui factor de Ascultare (dubla ascultare: dinspre pacatos spre Dumnezeu, dar si dinspre Dumnezeu spre pacatos) = duhovnicul
A treia putere a Spovedaniei este actul de "clementa" divina (insotita/initiata de Ascultarea oferita de catre Dumnezeu), care pecetluieste dorinta de schimbare in bine a pacatosului spovedit.
Alta putere - a patra - a Spovedaniei este actul de credinta/incredintare (sporita tocmai prin Ascultare) ca Speranta avuta nu a fost in zadar.
 
Putem vorbi si despre alte puteri ale Spovedaniei, dar ma multumesc sa recomand de pe pagina lui Nagy Ildico articolul referitor la Urmarea lui Isus (inclusiv linkurile propuse)!
~
Cornelius, :)
PS 1: "Si totusi Iubirea!"
PS 2: Imi vin in minte versurile geniale ale lui Eminescu:
 
Glossă 
 
 Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
 
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte 
Vreme trece, vreme vine. 
 
Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.
 
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
 
Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.
 
Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.
 
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.
 
Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
 
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.
 
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.

Mission Holy Doctor

Parteneri

Rezultate google

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

© 2017   Created by Emil Georgescu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor