Informaţii

Traian Dorz

Poezi scrise de  acest autor. 

Membri : 14
Activitatea Recentă : Sep 15

Viata lui Traian Dorz documentar

Motto: "Nu va fi ultima judecată, domnule colonel! Va mai fi una: a Istoriei şi a lui Dumnezeu!" (Traian Dorz)


S-a născut la 25 decembrie 1914 şi a plecat la Domnul la 20 iunie 1989. A fost urmaşul şi continuatorul lucrării duhovniceşti a părintelui Iosif Trifa de la Sibiu, iniţiatorul pământesc al Oastei Domnului.


La data de 20 iunie 1989, Traian Dorz a plecat la Dumnezeu. S-a stins un om care şi-a dedicat întreaga viaţă slujirii lui Dumnezeu. Trupul chinuit de suferinţă şi-a găsit liniştea, după ce 17 ani de închisoare l-au măcinat puţin câte puţin. Două zile mai târziu, poetul care a scris mii de versuri de laudă către Dumnezeu a fost înmormântat în satul natal, iar peste 10.000 de oameni l-au condus pe ultimul drum. 


OPRIŢI OAMENII!
Acea zi a fost una îngrozitoare pentru securiştii speriaţi de mulţimea care a ţinut să participe la înmormântare. Imediat după ce au aflat că Traian Dorz a murit, securiştii din Bihor au trimis o notă la Bucureşti, prin care anunţau decesul poetului. Răspunsul a venit printr-o directivă pentru toate inspectoratele judeţene ale Ministerului de Interne, în care li se cerea şefilor locali ai Securităţii să îi oprească pe cei care ar fi dorit să participe la înmormântare, semnată de şeful Direcţiei I, colonelul Gheorghe Raţiu. 

"Având în vedere decesul lui Dorz Traian din Beiuş, judeţul Bihor, considerat conducător al asociaţiei religioase interzise «Oastea Domnului», a cărui înmormântarea va avea lor probabil în ziua de 22 sau 23 iunie a.c., luaţi măsuri de intensificare a cunoaşterii stărilor de spirit din concentrările cu astfel de elemente şi în măsura posibilităţilor de a se acţiona legendat pentru împiedicarea deplasării condu­cătorilor şi altor adepţi către locul înmormântării. Orice informaţie de interes operativ să fie raportată de îndată, telefonic", se arăta în documentul respectiv. 
MII DE OAMENI LA ÎNMORMÂNTARE
Cu toate eforturile şi "circularele" securiştilor, lumea n-a putut fi împiedicată să ajungă la Mizieş, unde, la data de 22 iunie 1989, a fost înmormântat poetul Traian Dorz, unul dintre cei care au încercat timp de peste patru decenii să convingă autorităţile comuniste să permită "Oastei Domnului" funcţionarea în legalitate. 
Peste 10.000 de oameni au participat la funeralii. Zeci de securişti şi miliţieni în civil au fost infiltraţi în mulţime sau au urmărit totul de pe dealuri. Disperaţi şi copleşiţi de mulţimea de oameni, securiştii au încercat apoi să deturneze convoiul pe un drum lăturalnic al satului. Cei care au purtat sicriul nu i-au mai ascultat, iar convoiul a mers pe drumul principal înspre cimitir. Imediat după înmormântare, securiştii bihoreni au fost nevoiţi să se explice într-un raport pe care l-au scris şefilor de la Bucureşti, justificând că, din cauza inundaţiilor (nu au fost inundaţii în acel an), au fost nevoiţi să permită cortegiului să meargă pe drumul principal. 

În acelaşi document, ei au falsificat şi numărul celor prezenţi la înmormântare: "Raportăm că la data de 22.06.1989 a avut loc ceremonia înmormântării lui Dorz Traian. Ceremonia înmormântării la domiciliul lui Dorz Traian s-a încheiat la ora 16:00. De la ora 16:00 la 17:00, din cauza unor viituri şi a terenurilor inundate, a fost transportat pe drumuri ocolitoare până la biserica din Mizieş (satele Livada Beiuşului şi Mizieş au bise­rica şi cimitirul împreună). 

Pe acest traseu, Dorz Traian a fost transportat pe braţe de către unii adepţi ai «Oastei Domnului» până la ci­mitir, unde s-a desfăşurat ultima parte a ceremoniei care a durat aproximativ 90 de minute. Aceasta a fost oficiată de către preoţii ortodocşi participanţi, în ritualul ortodox, fără a permite luări de cuvânt din partea altor persoane. La cimitir, până la acoperirea mormântului, cei prezenţi au cântat mai multe cântări scrise de Dorz Traian, specifice «Oastei Domnului». (...)

Semnificativ este faptul că la ora 12:00 numărul participanţilor a început să scadă simţitor. Dacă în primele ore ale dimineţii se înregistra prezenţa a circa 1.200-1.300 de persoane, cortegiul care a ajuns la Cimitirul Mizieş era format din aproximativ 400 de persoane . Circa 2/3 din participanţi au venit cu trenul, iar plecarea înapoi spre domicilii era condiţionată de cele două trenuri (singurele) de la orele 14:00 şi 15:00. Această situaţie a fost amplificată şi datorită restricţiilor impuse mijloacelor de transport ITA, în contextul campaniei agricole. (...) Pentru a limita numărul parti­cipanţilor din judeţul Bihor, s-au luat măsuri ca în presa locală să nu apară anunţuri despre decesul lui Dorz Traian. (...)

Măsurile de păstrare a ordinii şi liniştei publice de către organele de Miliţie, prin care s-a realizat identificarea a circa 150 de autoturisme au fost interpretate de către parti­cipanţi ca o dovadă a interesului manifestat de autorităţile locale pentru buna desfăşurare a evenimentului, dar şi ca un avertisment voalat pentru cei care ar fi vrut să dea o altă turnură înmormântării, conducătorul pe ţară al asociaţiei ilegale «Oastea Domnului». 

Din măsurile informativ-operative întreprinse au rezultat urmă­toarele aspecte mai deosebite. Ce­remonia înmormântării a avut loc la domiciliul acestuia din Livada Beiuşului, unde au participat circa 1.200-1.300 de persoane din judeţul Bihor şi din diferite localităţi ale ţării. (...) Măsurile de control întreprinse în rândul clerului ortodox au evidenţiat faptul că acesta a primit cu oarecare satisfacţie vestea decesului lui Dorz Traian, pe care l-au apreciat ca un element intransigent şi cu vădite tendinţe de evidenţiere a caracterului formal, neangajat al unora din activităţile pe care le desfăşura. 

De asemenea, au apreciat că implicarea inspectorului de culte constituie o dovadă a fermităţii cu care se vor trata în general problemele de ordin cultic". Documentul este semnat de şeful Securităţii jude­ţene Bihor, lt. colonel Ogăşanu Dumitru, şi de şeful Serviciul I/A, căpitan Juncu Mircea. 

Nepotul lui Traian Dorz, Daniel Tufan, îşi aminteşte că la înmormântarea bunicului său a fost puhoi de lume: "Au sosit din toată ţara. Era lume foarte multă. Nu mai aveau loc. Stăteau în curţile vecinilor, în podurile caselor, pe drum. Era un cortegiu lung de 2-3 kilometri. Am ştiut întotdeauna că bunicul meu era un om deosebit, dar atunci am realizat de câtă preţuire s-a bucurat. Am înţeles şi care era importanţa lui ca poet". 
SUFLET DIN SUFLETUL SĂRACILOR
"Poeziile lui ştiute pe de rost de sute şi sute de mii de oameni de toate vârstele, recitite şi cântate pe toate drumurile de pelerini umbriţi de prapori în căutarea sanctuarului ce-i adăpostea mai ales în noapte, până la revărsatul zorilor, sunt ca ale lui Vasile Militaru, suflet din sufletul săracilor, însetaţilor după Duh al anonimilor acestui popor creştin al celor mulţi şi neluaţi în seamă, al celor care nu şi-au luat sufletul în deşert în aceşti ani, al celor care şi-au luat din libertate Crucea, urmându-L pe Iisus Hristos până la martiriu. (...) Prigonit, închis, bătut, fratele Traian a iubit şi a binecuvântat: nici una din poeziile sale nu blestemă, nu loveşte, ci cheamă la viaţa nouă, singura absolut necesară de aici şi posibilă în Iisus Hristos, pe care L-a iubit şi slujit ca pe Dumnezeul şi al neamului românesc." (Ioan Alexandru)

VERB STELAR ŞI CERESC
"Versurile lui Traian Dorz, în naivitatea lor divină, amintesc de colindele sau de ninsoarea cu fulgi albi de zăpadă a ochilor mamei mele. Acum, când poezia lui izvorăşte în verbul stelar şi ceresc, noi, colegii lui mai tineri, îl sărbătorim ca pe un moş-strămoş." (Nichita Stănescu)

OFRANDĂ CALDĂ A POEZIEI SALE
"Am o aleasă preţuire pentru fratele Traian Dorz şi pentru poeziile pline de o înflăcărată dragoste pentru Dumnezeu, exprimată în minunatul grai al poporului nostru pe care îl sfinţeşte şi mai mult prin aceste poezii. Facă Dumnezeu să sporească credinţa poporului nostru prin această ofrandă caldă a sufletului său." 

Sursa: http://jurnalul.ro/scinteia/special/traian-dorz-istoria-unei-jertfe-512120.html 

Părinții săi, Constantin și Maria, erau buni gospodari și creștini respectați în sat pentru cinstea și vrednicia lor. Era unicul copil la părinți, pe care, bineînțeles, voiau să-l vadă un bun gospodar la casa lui și un sprijin de nădejde la bătrânețe. Băiatul însă se simțea născut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit în micuța bibliotecă a școlii primare și în aceea a bunului său învățător, Savu Halbac. Dar, tocmai acum, la terminarea celor șapte clase, a intervenit un eveniment-cheie în viața copilului Traian Dorz, schimbându-i traiectoria existenței sale.

A fost premiat la examenul de încheiere a celor șapte clase primare, susținut la Beiuș în 7 iunie 1930. Răspunsurile la Religie au ieșit în evidență ca exemplare. Preotul care preda Religia i-a dat ca premiu special cartea „Corabia lui Noe”, de preotul Iosif Trifa, din Sibiu. Autorul era întemeietorul și conducătorul pământesc al Mișcării Oastea Domnului, înființată la 1 ianuarie 1923, la Sibiu, o mișcare de regenerare moral-spirituală a poporului român în granițele ortodoxiei străbune. Cartea a fost o epifanie pentru proaspătul absolvent. Pe 8 iunie, în duminica Rusaliilor, terminând lectura cărții, el a simțit că trebuie să-și schimbe viața, așa cum autorul, în final, o propunea fiecărui cititor.

Printr-o scrisoare adresată centrului Oastei din Sibiu, îl ruga pe Părintele Iosif Trifa să-l înscrie și pe el în rândurile ostașilor și să-i trimită foaia „Oastea Domnului”, suplimentul duhovnicesc al săptămânalului Lumina Satelor. Ambele erau redactate de către preotul sibian.

Frecventarea cărților din biblioteca școlii și pe cele ale profesorului de religie care l-a premiat a avut două consecințe importante asupra adolescentului. Prima era aceea că poate să aspire la ceva mai mult decât majoritatea tinerilor de vârsta lui și deci să iasă din perimetrul vieții rurale. Ca urmare, fără știrea părinților se prezintă la examenul de admitere la Școala de Arte și Meserii dinBeiuș. Reușește printre primii, dar tatăl său îi dă de urmă și îi interzice să urmeze cursurile acestei școli. La fel pățește și în urma reușitei la Liceul Militar din Târgu Mureș. Sunt primele interdicții care intervin în viața lui.

A doua consecință, și cea mai importantă, a fost aceea că lectura cărților Oastei Domnului și a foilor ei religioase i-a trezit pe nesimțite dorința și disponibilitatea sufletească de a scrie el însuși versuri spre slava lui Dumnezeu. El trimite primele sale încercări Părintelui Iosif Trifa, iar acesta, intuindu-i talentul și evoluția viitoare, i le publică în Lumina Satelor.

Acest exercițiu creator însemna pentru el o descărcare și o împlinire, în același timp. În spiritul ostășiei, începe deplasările de misionar prin satele din jurul Beiușului.

Când a împlinit vârsta de 18 ani, părinții îl silesc să se căsătorească, crezând că întemeierea unei familii va pune capăt înclinațiilor sale misionare. Dimpotrivă, situația familială se înrăutățește. În lucrarea sa autobiografică Hristos - mărturia mea sunt înfățișate aceste frământări care, în cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici, alături de mentorul său, va începe o asiduă activitate publicistică, lucrând la redactarea periodicelor Oastea DomnuluiIsus BiruitorulEcoulGlasul DreptățiiOstașul Domnului etc. Tot la Sibiu îi va apărea și primul volum de versuri, La Golgota. Din 1938 și până în 1943, împreună cu învățătorul Ioan Marini, va fi redactor la Oradea, la Cluj sau în alte locuri din țară al publicațiilor religioase: Ogorul DomnuluiViața CreștinăMisionarul Vieții CreștineFamilia Creștină, precum și al calendarelor-almanah ale acestora. N-a mai urmat nici o școală, dar va evolua spiritualicește ca un autodidact pe tot restul vieții.

Timp de mai bine de șase decenii, Traian Dorz va fi unul din cei mai buni misionari ai Oastei Domnului, psalmist și propovăduitor neobosit. Blestemul interdicțiilor a planat însă mereu asupra lui. Aproximativ optsprezece ani, părinții și soția, care nu i-au înțeles această chemare, au iscat fel și fel de opreliști pentru a-l împiedica să-l vestească pe Iisus Hristos așa cum cerea Biserica Luptătoare

Începând cu anul 1948, când regimul ateist comunist a preluat puterea politică, suprimând libertățile religioase, și până la moartea sa, pe 20 iunie 1989, interdicțiile s-au permanentizat și diversificat. Oastea Domnului, mișcare a ortodoxiei militante, a fost declarată „secta cea mai periculoasă” și a fost scoasă în afara legii pentru că nu voia să renunțe la crezul ei creștin, ci, dimpotrivă, să-l mențină viu în conștiința credincioșilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presărată cu scurte pauze, poetul a totalizat peste șaisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la 17 ani de muncă silnică pentru întreaga lui activitate. Decretul de grațiere generală din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însă supravegheat pas cu pas și împiedicat sistematic să scrie și să-și manifeste convingerile sale. Domiciliile forțate, chemările inopinate la organele de Securitate îl vor ține mereu într-o stare de alertă. Interdicțiile devin acum supărătoare și umilitoare.

Pe baza ideologiei marxist-leniniste în vigoare după 1947, Comitetul Central al Partidului Comunist, care avea pretenția să ia locul lui Dumnezeu în lume, a hotărât că numitul Traian Dorz, fiind un mistic retrograd, n-are dreptul să scrie, ba, mai mult, n-are nici un talent.

Astfel, mai bine de șaptesprezece ani și alți ani grei de presupusă libertate, poetul Traian Dorz a fost în mod continuu hărțuit, fără a putea fi oprit. În mod metaforic el a devenit, „o harfă spânzurată de-o streașină de închisoare” [necesită citare].

În pauzele de „libertate”, cu domiciliul obligatoriu la Livada Beiușului, trudind din zori și până-n noapte la muncile câmpului, seara, întors acasă istovit, cu mâini bătătorite de sapă și de ger, după o cină frugală, se așeza în pat, unde, acoperindu-se complet cu pătura, la lumina lanternei, își scria poeziile și meditațiile creștine. Milițianul sau paznicii de noapte, dacă zăreau cumva vreo luminiță înăuntru, băteau în geam, aducându-i aminte că „n-are voie să scrie!”. Regimul îi dădea astfel de înțeles că numai munca lui brută din timpul zilei, pe așa-zisele ogoarele înfrățite și înfloritoare ale colectivei, are vreo valoare pentru societate. Traian Dorz era însă animat de o credință cu rădăcini direct în scrierile biblice (Evrei 11:1) [1]; el și-a petrecut multe nopți plângând, rugându-se și scriind, dar nerenunțând la idealul lui.

În închisoare a scris, sau s-a gândit să scrie, fără să aibă posibilitatea materială de a-și duce intenția la îndeplinire, și memorizând cele analizate, aproape 200 de poezii. În aceste condiții neînchipuit de grele, cu multe sacrificii, lipsuri și riscuri de tot felul, au fost create în închisoare și lagăre de muncă forțată ori în precarele pauze de libertate, cele aproximativ 100 de titluri de lucrări [necesită citare]. Unele volume din această vastă opera cuprind eseistică religioasă, meditații creștine, altele sunt niște avântate pledoarii pentru păstrarea credinței, iar altele, povestiri pentru copiii de toate vârstele. Poeziile sale totalizează un număr de peste 5000 de titluri, la care se mai adaugă 7000 de proverbe versificate, inspirate din înțelepciunea românească sau a altor popoare[necesită citare].

Din toată această operă, doar câteva volume de poezii au văzut lumina tiparului până în 1947. Creația poetică a acestor ani este strânsă în volumul Spre Țara dragostei, apărut în 1947.

Activitatea de samizdat și tipărirea operei în afara RPR/RSR

După 1948, timp de mai bine de patruzeci de ani, nu s-a tipărit în țară nici o carte dorziană. Manuscrisele erau însă copiate cu mâna sau la mașina de scris, în clandestinitate și în condiții de mare risc. Existența acestor acțiuni dovedește cât de mare era setea după literatura creștină, și în general cât de mare era atașamentul românilor la ideea de libertate de opinie, după Cortina de Fier ridicată de puterea sovietică la sfârșitul celui de-al doilea război mondial [3]. La fel de primejdioasă și ilegală era răspândirea operei prin benzi magnetice.

O parte din opera poetică a lui Traian Dorz a văzut lumina tiparului în străinătate, prin bunăvoința mai mult sau mai puțin dezinteresată ale unor credincioși neoprotestanți. Acceptul pentru tipărirea acestor lucrări a fost dat de către autor numai după ce repetatele încercări de publicare în România au eșuat.

Tipărirea în afara țării a acestor cărți a atras mânia autorităților comuniste care, în ciuda tuturor așteptărilor, tocmai într-o perioadă de mai mare deschidere spre Occident prin relații economice și culturale, în 1982, l-au arestat pe poet și l-au condamnat la doi ani de închisoare pentru delictul de tipărire și răspândire de literatură interzisă. Traian Dorz a fost însă eliberat după câteva luni, în urma intervenției opiniei publice din străinătate. Ajuns din nou în mijlocul fraților săi de credință, eroul creștin își va continua lupta cu și mai multă dârzenie pentru apărărea adevărului și pentru recunoașterea legală și de către Biserica Ortodoxă Romană a Mișcării Oastei Domnului [4].

La Golgota

Tema majoră a creației dorziene o constituie Golgota, „izvorul nețărmuritei și veșnicei iubiri”, și biruința învierii lui Iisus cel Răstignit. Pentru unii, poetul ar putea să pară o liră monocordă: Iisus, Iisus, Iisus. Dar pe această liră, cântarea poetului ne face să simțim adâncimile inefabile ale credinței. Aceasta, pentru că în Iisus, așa cum ne spune apostolul neamurilor, „sunt ascunse toate vistieriile înțelepciunii și ale cunoștinței” (Col. 2, 2-3 [5]) și de aici, îndemnul aceluiași apostol: „Iar peste toate acestea, îmbrăcați-vă în dragoste, care este legătura desăvârșirii” (Ibid. 3, 14 [6]). Iar dacă Dumnezeu este iubire, atunci înțelegem de ce acest poet este un cântăreț înfocat al Iubirii. Din acest ocean fără margini izvorăsc toate apele creației sale lirice. Realitățile vieții și ale istoriei, transfigurate și primind aura veșniciei, devin pe harfa sa tot atâtea râuri care se reîntorc tot în el, găsindu-și și împlinirea, și desăvârșirea.

Locurile noastre sfinte

În volumul Locurile noastre sfinte - o îmbinare fericită între poezie și proză - locurile, evenimentele și personalitățile istoriei românești nu sunt văzute doar sub aspectul lor real. Poetul scoate la lumina tocmai planul spiritual-metaforic al acestora, scoțând în evidență partea lor nevăzută, dar care devin accesibile prin ochiul credinței, căci credința, conform celebrei definiții pauline, este o „încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd” [1]. Astfel, toate aceste realități primesc o dimensiune hieratică, devenind niște uriașe fresce în catedrala istoriei noastre. Meșterul Manole, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, Horia, Alba IuliaTârgu JiuCurtea de Argeș, Mureșul, Oltul, bisericile și troițele maramureșene, toate acestea se transformă în personaje sau în locuri emblematice ale spațiului nostru mioritic, ducându-ne în final spre Patria de dincolo de zare, așa cum se arată în aceeași digresiune a Sf. Paul legată de credință - patria pământească este o reflectare în oglindă a patriei cerești. În acest fel, această carte-album se transformă într-un manual de educație a tuturor generațiilor, autorul devenind un pedagog național.

Minune și Taină

La fel de original în valențele sale spiritual-morale este și volumul Minune și Taină, dedicat Maicii Domnului. Preacurata Născătoare de Dumnezeu, în viziunea poetului, este în același timp și modelul de mamă pentru toate femeile din lume. Maica Domnului, așa cum este ea înfățișată de poetul transilvănean, trăiește sub cerul românesc, în țara aceasta din care a făcut o grădină a sa. De aceea și gesturile sale, și grija pentru Pruncul Sfânt ne aduc în fața imaginea mamei după cea mai bună și sfântă tradiție a meleagurilor românești. Din acest unghi spiritual, poetul a „românizat” întreaga imagine a Maicii Domnului în cel mai nobil înțeles al cuvântului.

Privire generală asupra operei

Într-o vreme ca aceea a zilelor noastre, în care interesul pentru poezie scade tot mai mult, publicul găsind alte căi pentru a-și hrăni și desfăta sufletul și chiar trupul, pentru a-și satisface setea de frumos, poezia psalmistului bihorean încearcă a mișca inimile și conștiințele, de a le transforma, înnoindu-le, prin mesajul religios-ascetic al lui Iisus Hristos, Mântuitorul lumii.

Peste o mie din poeziile sale au fost asociate cu melodii adecvate [necesită citare], intrând astfel în biserici, în mănăstiri și în alte medii religioase din țară și de peste hotare. Dovada ne-o oferă cea de-a opta ediție a acestor cântări nemuritoare, ce apare sub titlul Să cântăm Domnului [necesită citare].

Cu toate că poetul a cunoscut suferința pe toate treptele ei, el rămâne un poet al luminii, al iubirii, al credinței și smereniei. Versurile sale îmbracă expresia imnului și a odei sau devin, când e cazul, o antiteză de mare putere artistică, puse în slujba lui Dumnezeu într-o lume în care cel rău se silește pe orice cale să împingă pe om la păcat, adică la desfigurarea sa moral-spirituală. Așadar, aceste versuri au devenit niște cântări luptătoare.

Traian Dorz a decedat în noaptea spre dimineața zilei de 20 iunie 1989.

Prin patosul ideilor, prin calitatea expresiei poetice, prin mesajul ei divin-uman, opera creată de Traian Dorz îl situează în constelația unor mari creatori ai sensibilității religioase, precum ieroschimonahul Daniil Tudor, Vasile VoiculescuRadu GyrNichifor CrainicVasile MilitaruIoan Alexandru, iar prin conotațiile mistice, de ce nu, și cu Daniel Turcea [judecată de valoare]. Într-un cadru cultural mai larg, caracterul religios-naiv al operei dorziene, cu metaforele și imaginile ei, sugerează comparații cu poetul englez William Blake, sau pictorul olandez Van Gogh, pe când acesta din urmă încerca să păstorească pe minerii din regiunea belgiană Borinage .

Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Traian_Dorz

Forum de Discuţii

TRAIAN DORZ - CUVINTE DE DUH

Începută de Mocanu Adrian. Cel mai recent răspuns de Mocanu Adrian Nov 4, 2014. 2 Răspunsuri

citate.Continuare

Mi-aşa de dor de Tine

Începută de Cireşica. Cel mai recent răspuns de Mocanu Adrian Oct 19, 2014. 1 Răspuns

Mi-aşa de dor de Tine,Isuse, Domnul meu,mă rog, şi cânt, şi sufăr,şi plâng de dorul Tău. Ce-aş face fără Tineîn vreme de necaz,căci numai Tu mă mângâiatunci pe-al meu obraz? Când răul şi vrăjmaşiiîn valuri mă-nconjor,Isus, numai Tu singurîmi vii în ajutor. Când prietenii mă-nşalăşi semenii mă mint,ce-aş face fără Tinede n-ai fi, să Te simt? Isus, doar Mâna-Ţi dulcealină rana grea,iubirea Ta-i comoaraşi bucuria mea. În mijlocul furtuniişi-n valurile mari,Tu mi-ai adus scăpareade lei şi de tâlhari. O, când eşti Tu cu mineşi mâna mi-o întinzi,mi-nvii înviorareaîn ochii suferinzi… Îmi legi a mele raneşi-alini al meu suspin;Isuse, pe vecieviaţa mea Ţi-o-nchin… Continuare

Isuse, Mire Veşnic

Începută de EmaNuEla Dec 22, 2013. 0 Răspunsuri

Isuse, Mire Veşnic al Slavilor Seninepe Calea Crucii Tale m-ai întâlnit cu Tine...Când mi-ai grãit cuvinte de har şi pace plineiertarea Crucii Tale m-a-ngenunchiat cu Tine.Când Ţi-am predat în lacrimi tot sufletul din mine iubirea Crucii Tale m-a logodit cu Tine.Când Ţi-am simţit fiorul privirilor divinelumina Crucii Tale m-a-mpãrtãşit cu Tine.Când râvna Ta cerându-mi puterile deplinevestirea Crucii Tale m-a-nsângerat cu Tine.Când faţa Ta mã-ndeamnã cânt şi spre suspineceresc fiorul tainei mã-nvãluie cu Tine.Pentru Ospãţul Nunşii eterne şi divineprin Taina Crucii Tale cununa-mã cu Tine.Continuare

Cuvinte cheie : Veşnic, Mire, Isuse

Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,

Începută de EmaNuEla Nov 24, 2013. 0 Răspunsuri

Cel drept n-ajunge-n lumea aceasta om bogat,nici numele lui nu e pe uliţi lăudat– el nici nu vrea alt nume şi nici un alt folos,şi nici alt mers în lume decât al lui Hristos.Cel blând nu are-n lumea aceasta de păcatalt drum decât acela ce Domnul l-a călcat,ci numai după moarte şi numai Sus, nu jos,e slava celui vrednic – ca slava lui Hristos.Cel sfânt nu are-n lumea cea fără Dumnezeualt drept sau altă plată decât Hristosul său,nici lui nu-i mai dă lumea ce pe nedrept i-a scos,cum nu I-a dat a Sale napoi nici lui Hristos.Cuvântul fericeşte pe cei ce-au suferit,ei străluci-vor veşnic la Domnul lor iubit…– atunci de ce te tulburi, scump suflet credincios,sărută-ţi şi tu crucea şi du-ţi-o ca Hristos!Continuare

Cuvinte cheie : n-ajunge, drept, Cel

Atît de-aproape esti

Începută de EmaNuEla Nov 20, 2013. 0 Răspunsuri

Atît de-aproape esti de moartecã nu se poate sã nu vezice lungã-i umbra ei spre tinesi mîna ei spre unde sezi!Atît de-aproape e nãltareade prãbusire si de-abis,cã nu se poate sã nu vadãacel ce are-un ochi deschis!Atît de-aproape e trufiade neascultare si blestemcã încã de pe tron s-audeeternul plîns si cîti si-l gem.Atît de-aproape-i Judecatasi iadul, de-orisice pãcatc-ar trebui sã fugi cu groazãde tot ce pare necurat.... Si Dumnezeu e-atît de-aproapede tine credinciosul Sãu,cã fãrã stirea Lui nu-i nimenis-atingã-un fir din capul tãu.Sã ai credintã deci, si fricã, -spre douã pãrti ai drum deschis:si mergi pe-o punte-atît de-ngustã intre Infern si ParadisContinuare

Cuvinte cheie : esti, de-aproape, Atît

O, iubire cîntec dulce

Începută de EmaNuEla Nov 17, 2013. 0 Răspunsuri

O, iubire cîntec dulce ce rãsunã peste vecitoate-toate trec pe lume, doar tu singurã nu treci!Tu rãmîi mereu iubire pacea-n suflete s-o samenisi de cea mai scumpã Jertfãsã le spui mereu la oameni.Al tãu cîntec plin de slavã de atîta timp rãzbateprin pustiul larg al lumii de cãderi si de pãcatesi-adierea ta cea dulcepretutindenea sub steleduce-n chinuri mîngîierea,duce-alin în clipe grele.Nici un cîntec nu-i vreodatã sã rãsune-asa de dulceca cereasca armonie ce e-n Jertfa de pe Crucecãci cuprinde tot adîncul fericirii noastre-ntregea-ntelege ce sublim esi ce trist, a nu-ntelege...Tu rãmîi în veac iubire ca s-arati la fiii lumiice pret mare pentru dînsii a plãtit Stãpînul lumiisã le-arati ce suferintã si ce moarte-ngrozitoarea putut Hristos sã-ndurepentru-a lor rãscumpãrare.Lume, oare cînd vedea-veicã pãcatul tãu te poartãdepãrtatã de Golgota,tot mai jos spre Marea Moartã?Cînd vedea-vei tu cã drumul ce spre fericire duceeste-acela ce-n luminã te apropie de Cruce?Acolo la poala Crucii, cînd vei întelege oarecã-i Izvorul fericirii unice aici sub soare?Cã nu-i nici o altã cale spre-o viatã fericitãpasnicã, plãcutã, dreaptã,sfîntã si desãvîrsitãspre-nfratirea mult doritã,spre-a luminii dulci izvoare, -decît Calea ce din Jertfa lui Iisus Hristos rãsareOameni, vreti voi fericirea,vreti voi pacea si-ndurarea,vreti voi alte stãri din care sã vã vinã usurarea,vreti voi sã v-aflati odihna sufletelor zbuciumate,vreti lumina pentru cerul vietii voastre-ntunecate,vreti dreptate în umblarea si-n trãirea laolaltã,Adevãrul sã v-aducã strãlucirea lui înaltã?...- O, atuncea,în iubire este unica salvare!În iubirea care-n Cruce si-are-a ai adînci izvoare!Numai ea e-n stare-a-frînge rãul care vã doboarãca un soare nousi-n inimisi-n dorintisã vã rãsarã! Continuare

Cuvinte cheie : dulce, cîntec, iubire, O

CARE-I ALT DUMNEZEU MARE?

Începută de EmaNuEla Apr 11, 2013. 0 Răspunsuri

Care-i alt Dumnezeu Mare ca al nostru Dumnezeu?Care-i atât de-Atotpurnic şi de Milostiv mereu?Care Nume-atât de Tare ca şi Numele Lui Sfânt?Care braţ aşa puternic, în vreun cer sau vreun pământ?— Nimeni Doamne nu-i asemeni, Tu eşti Cel ce faci minuniŢie-Ţi-înălţăm din suflet laude şi rugăciuni!Ţie Dumnezeul nostru ne vom închina mereunumai Tu eşti Cel Puternic, numai Tu eşti Dumnezeu!...Nimeni altul numai Tu eşti Dumnezeu de la-nceputCel din Care şi prin Care este tot ce s-a făcut!Înainte de-a fi toate numai Singur Tu erai,Tu-ai făcut minunea Slavei Cerurilor unde stai,Tu-ai făcut nemărginirea de minuni de Sus şi jos,Nevăzutul şi Văzutul tot mai nou şi mai frumos,Tu-noieşti în chip şi-n număr pentru ochi şi pentru gând,tot mai mari minuni şi multe cu puterea Ta făcând,Tu porţi stelele şi norii, Tu din ierni faci primăveriTu din întristarea morţii creşti puternice-nvieri,Tu dezvălui ascultării necrezutele comoriTu întorci răsplata cinstei de-nmiit mai multe ori,Tu alini zdrobite inimi când, în alt fel, sufereaumult mai mult, în locul celor pentru care sângerauTu, în locul celor care sunt de neînlocuitdai încredinţarea unui viitor preafericit,Tu prin vasele slăbuţe faci minuni de necrezutmai puternic să se vadă că eşti Tu Cel ce-a făcut......Tu eşti Dumnezeul nostru, nimeni ca şi Tine nu-i,Tu sub braţul Tău puternic toate-toate le supui,Tu eşti Dumnezeul nostru Care-i vezi pe răi şi buniTu eşti Cel Atotputernic, Tu eşti Cel ce faci minuniTu poţi izbăvi-ntr-o clipă pe ai Tăi de-ai lor vrăjmaşisau poţi pân-la curăţire în cuptor de foc să-i laşi,Tu poţi într-o clipă face mult mai mult de cât gândinfă-ne Doamne să ne-ncredem doar în Tine cât trăimSă-nălţăm numai spre Tine ale noastre rugăciuniTu faci nemaipomenite şi dumnezeieşti minuni.Nimeni Doamne, niciodată, nu ne poate face răucând ne apără-a Ta mână, când ne-ajută braţul TăuÎnsă nimeni nu ne poate izbăvi — cât n-a sositceasul rânduit de Tine pentru tot ce-ai poruncit.Ţie ne-nchinăm viaţa, legământul înnoindmai…Continuare

Cuvinte cheie : MARE?, DUMNEZEU, ALT, CARE-I

Prin multe ţări

Începută de EmaNuEla Apr 5, 2013. 0 Răspunsuri

Prin multe ţări frumoase în viaţă am trecut şi-atâtea văi şi dealuri frumoase am văzut, dar nici un deal din lume nu m-a atras aşaca cel al cărui nume se cheamă Golgota.Acesta nu se ’nalţă cu vârful pân’ la nori, pe culmea lui, zăpada nu cerne albe flori, dar nici pe-un deal din lume nu m-am simţit aşade Dumnezeu aproape ca sus pe Golgota.Nu-s brazi înalţi pe-acolo, nici iarbă verde jos, dar este sus pe dânsa un lucru preţios: e Crucea Răstignirii, şi Jertfa de pe eane-a dăruit viaţa – aceasta-i Golgota.Acolo nu-s izvoare de apă, cât priveşti, nici râuri curgătoare de ape pământeşti, dar iese de sub Cruce Izvorul minunatce tot păcatul lumii l-a şters şi l-a spălat.De-acolo şi tâlharul se-ntoarce credincios şi mântuit se-ntoarce căitul păcătos, acolo-L vezi pe Domnul, când plângi sub Crucea Sa,acolo-i har şi pace, aceasta-i Golgota.O, suflete ce-n lume suspini nemângâiat, înalţă-te spre locul acela minunat, acolo mântuirea şi pacea vei afla,acolo-i fericirea… aceasta-i Golgota!Continuare

Cuvinte cheie : ţări, multe, Prin

CREDE ŞI-NDRĂZNEŞTE

Începută de EmaNuEla Mar 30, 2013. 0 Răspunsuri

                                     CREDE ŞI-NDRĂZNEŞTECrede şi-ndrăzneşte orişiunde eştipe Hristos poţi veşnic să te bizuieşti,pot fi-oricâţi vrăjmaşii, pot fi de-orice fel,mai aproape-ţi este totdeauna El.Crede şi-ndrăzneşte, luptă curajos,nu-s puteri să-nvingă oastea lui Hristos:Treaz îţi ţine duhul inima arzândde cât toţi, mai tare e Hristos oricând.Crede şi-ndrăzneşte calm şi neclintit —o nimica-i omul chiar cel mai cumplit;vuie vântul, urle valul furiosmai puternic este orişicând Hristos.Crede şi-ndrăzneşte chiar fiind zdrobitviitorul nostru este-n veci slăvitşi nu-i har ca harul ce-l va da Hristoscelui care-I-nalţă crezul curajos.Continuare

Cuvinte cheie : ŞI-NDRĂZNEŞTE, CREDE

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Traian Dorz !

Comentariu publicat de Abell pe Septembrie 15, 2017 la 9:48am

Am fost clopot - de Traian Dorz

Am fost clopot de furtună, tras a-nştiinţare
când se adunau grămadă norii peste zare.
Am dorit atunci puternic să feresc de moarte
până nu se înnoptează zarea prea departe.

Şi-am fost clopot de alarmă, tras sunând în dungă
să vă pot trezi din vreme, foc să nu v-ajungă;
am dorit atunci ca ochii toţi să se deschidă,
că vrăjmaş viclean întinde curse să ucidă.

Şi-am fost clopot de chemare, glas de mamă bună
către inima şi vatra caldă şi străbună.
Am dorit atunci să-ntoarcă minţi împrăştiate
spre-ndreptările frumoasei căi adevărate.

Astăzi sun a rugăciune şi a sărbătoare,
pregătire pentru ceasul Zilei Viitoare,
priveghere-n aşteptarea Mirelui ce vine
– cine mai aude încă să-nţeleagă bine.

Comentariu publicat de Abell pe Septembrie 15, 2017 la 9:46am

Comentariu publicat de Mocanu Adrian pe Octombrie 19, 2014 la 5:08pm

Din vuietul mulţimii
retrage-te-n tăcere,
mereu din rugãciune
fă-ţi zilnică plăcere.
Prin lumea nedreptăţii
păstrează-ţi calea dreaptă
- căci doar aşa vei duce
o viaţă înţeleaptã.

Prin mijlocul trufiei
du-ţi crucea-n umilinţã,
prin vremea lepădării
păstrează-a ta credinţă,
prin zgomotul făţarnic
rămâi în înfránare
- aşa Hristos te cere
în sfânta Lui Lucrare.

În mijlocul necinstei,
cinstit fii pân' la moarte,
de fraţi şi de iubire,
nici mort nu te desparte,
prin noaptea desfrânării
du-ţi dragostea curată
- aşa-ţi va fi-a ta cruce
cunună şi răsplată.

(Traian Dorz - Cântări de Sus, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2014, p.171. Apare cu binecuvântarea lui Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului)

Comentariu publicat de EmaNuEla pe Martie 3, 2013 la 10:13pm

AŞTEAPTĂ

Aşteaptă fiecare ceas
priveşte-n fiecare zare,
ascultă fiecare glas
că nu ştii Domnul când ţi-apare.

Deschide uşa ta oricui,
dă-ţi pâinea ta oricui ţi-o cere
oricui ţi-aşteaptă mila, du-i
fărâma ta de mângâiere.

Căci după ce primeşti sau dai
sau saturi sau îmbraci cu milă
vei auzi cerescul grai
de după faţa cea umilă.

Şi nu-i mai sfânt fior şi nu-s
trăiri mai binecuvântate,
decât când vezi că lui Isus
I le-ai făcut aceste toate.

Comentariu publicat de EmaNuEla pe Martie 2, 2013 la 11:54pm

CA ANII TINEREŢII

Ca anii tinereţii nu-i aur mai de preţ
jertfeşte-ţi-i pe-altarul eroicei vieţi;
ascultă-n ei chemarea iubirii lui Cristos
şi-adu-i în oastea sfântă sub Steagu-I luminos.

Îmbracă-ţi-i în haina curatei mântuiri —
nu-i cinste ca aceasta pe lume nicăiri,
fă zilnic tot ce-i bine, ce-i vrednic şi frumos
c-o dragoste fierbinte de fraţi şi de Cristos.

Aprinde-ţi rugăciunea în viaţă ca pe-un far
fii harnic şi destoinic cu sufletul de jar
cu toată bucuria fă tot ce faci cântând
o faţă luminoasă în orice timp având.

Iertării şi iubirii fii prieten credincios
în toate cu-ndrăzneală urmându-L pe Cristos;
Cristos fiindu-ţi frunţii ceresc mărgăritar
vei răspândi lumină pe-un veşnic nehotar.

Comentariu publicat de EmaNuEla pe Martie 2, 2013 la 5:55pm

Un poet care a scris versuri pe pereții din celulă cu sâmburi de prună...

 
 
 

Mission Holy Doctor

Parteneri

Rezultate google

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

© 2017   Created by Emil Georgescu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor