În Biblie este scris că Dumnezeu este de temut (1 Cronici 16:25) și de El trebuie să se teamă orice om

 Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! (Psalmi 33:8) 

  • Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El(Eccleziastul 3:14) 

Deci, este clar că dacă cineva este fără adevărata frică de Dumnezeu, nu ştie nimic (cum este spus în 1 Timotei 6:4), pentru că Frica de Domnul este începutul ştiinţei (Prov 1:7).  

Nimeni nu poate avea ştiinţă, dacă nu are frică de Dumnezeu, după cum este scris, "proştii şi nebunii vor urî ştiinţa" (Proverbe 1:22). Deci, Scriptura îi numește pe oamenii fără frică de Dumnezeu "proştii şi nebunii "... ! 

  • Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” (Iov 28:28 )

Adevărata frică de Dumnezeu, duce la începutul înțelepciunii (Psalmii 111:10), dar dacă cineva nu o are, Cuvântul lui Dumnezeu nu altcineva, spune că acel cineva, este fără înțelepciune.
Care este rezolvarea?

  • Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.” (Isaia 8:13)

Dacă, totuși cineva ar întreba, de ce "frica" de la 1 Ioan 4, este izgonită? Răspunsul este arătat, chiar în text. Acolo este vorba de frica de "pedeapsa judecății", adică de suferința groaznică a celor ce vor fi aruncați în iad.

  • Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
    În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:17-18) 

Frica, despre care este vorba aici, este de fapt teama de chin; a acelora care vor fi pedepsiți datorită neascultării de Dumnezeu (citiți versetul 18). Aceasta este frica de pedeapsă, și ea da trebuie izgonită. 
Nu frica de Dumnezeu este cea izgonită. Deoarece, dacă este vorba de înţelepciune şi pricepere... ar fi oare izgonite? (Iov 28:28)! 

Întrebarea este pusă astfel în Psalmul 119:9 și tot acolo avem și răspunsul:  
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?
Răspunsul este:
Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

 

Vizualizări: 110

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O definiţie biblică a fricii de Domnul, o găsim în Proverbe 8:13.

Frica de Domnul este urîrea răului (Proverbe 8:13). Înţelepciunea continuă în Proverbe 8:13 afirmând că ea urăşte trufia, mândria, purtarea rea, şi gura . . . mincinoasă. Ea urăşte "gura" din zilele de acum, care desigur este conectată la un trup, o persoană.

   Domnul declară: Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi Sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile... care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârnește certuri între fraţi. (Proverbe 6:16-19)

   Ochii trufaşi, o limbă mincinoasă, mâinile, inima, şi picioarele, toate sunt părţi dintr-o fiinţă umană, şi Dumnezeu spune aici... că El le urăşte. 
Oameni răi, sunt răi. Aşa cum Dumnezeu nu separă aceste membre ale corpului de la aceşti oameni, tot astfel Dumnezeu nu separă păcatul de păcătoși, până când El nu-i mântuieşte. 
Şi astfel, Proverbe 6 continuă, şi în mod clar spune că Domnul urăşte mărturia mincinoasă şi pe cel care stârnește certuri. Acestea sunt tipuri de persoane pe care Domnul le urăşte. 
De fapt, Dumnezeu urăşte pe "cei ce fac fărădelegea" (Psalmul 5:5; a se vedea, de asemenea, Psalmul 5:6, 11:5), dar şi pe cei ce nu se tem de El. 
David, care se temea de Dumnezeu (2 Samuel 23:3 / 1 Regi 15:5), şi era un om după voia lui Dumnezeu, a exprimat astfel în Psalmul 139: Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită .

   Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. (Psalmi 139:21-22, şi Psalmi 26:5, 31:6; 119:113)

Oamenii cu teamă de Dumnezeu, sunt capabili să trăiască încrezători chiar şi în faţa unor circumstanţe înfricoşătoare. După cum frica de Domnul dă instrucţiuni:
 
  •    Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe 3:21-26)
 Somnul este un timp foarte vulnerabil. Cineva ar putea intra pe furiş peste tine ca să te omoare (ca şi în Judecători 4:21 sau 2 Samuel 4:5-12). 
Dar cei care au frică de Dumnezeu, nu se tem. Ei au somnul dulce. Ei au pace (Isaia 26:3; Filipeni 4:6-7), şi sunt încrezători chiar şi în faţa terorii, sau a anumitor probleme din partea celor răi. Şi, astfel ei nu se tem de nimic. 

Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? (Ps 56:3-4) 

Răspunsul? Nimic. Deoarece Dumnezeu, de la început ştie ce are să se întâmple (Isaia 46:10).
Astfel:
 Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie. (Psalmi 34:7) Aşa că, cei care se tem de Domnul au mare încredere (Proverbe 14:26), chiar şi în faţa celei mai înfricoşătoare situaţii; este hotărârea veşnică a lui Dumnezeu. Cei care se tem de Dumnezeu, au o mare îndrăzneală (Efeseni 3:12; Evrei 4,14-16; 10:19), după cum 1 Ioan 4:17-18 declară:

   Cum este El, aşa Suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.

   Cei care se tem de Dumnezeu, cred în mila Lui (Psalmul 103:11-18). Ei cred în iertarea Sa (Ioan 3:16), şi ei ştiu că vor avea viaţa veşnică (1 Ioan 5:13). Ei au îndrăzneală în ceea ce priveşte "ziua judecăţii," pentru că nu se tem de osândire (Romani 8:1). Ei nu se tem de chin. Ei aşteaptă cu nerăbdare recompensa lor (Apocalipsa 22:12-14), pentru că ei cunosc pe Dumnezeu, şi El este Cel ce răsplăteşte celor care Îl caută cu sârguinţă (Evrei 11:6; 9:27-28).

Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eccl. 12:13-14)

   Iov, un om care a fost îngrozit şi a tremurat înaintea lui Dumnezeu (Iov 23:13-16), a avut această încredere care vine cu frica de Dumnezeu. El a vorbit de acesta în Iov 19:25-27. 

  • Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ.
    Chiar dacă mi se va nimici pielea, 
    şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.
    Îl voi vedea 
    şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeş
    te de dorul acesta înăuntrul meu. 

Mission Holy Doctor

Parteneri

Rezultate google

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

© 2017   Created by Emil Georgescu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor