În Biblie este scris că Dumnezeu este de temut (1 Cronici 16:25) și de El trebuie să se teamă orice om

 Tot pământul să se teamă de Domnul! Toţi locuitorii lumii să tremure înaintea Lui! (Psalmi 33:8) 

  • Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El(Eccleziastul 3:14) 

Deci, este clar că dacă cineva este fără adevărata frică de Dumnezeu, nu ştie nimic (cum este spus în 1 Timotei 6:4), pentru că Frica de Domnul este începutul ştiinţei (Prov 1:7).  

Nimeni nu poate avea ştiinţă, dacă nu are frică de Dumnezeu, după cum este scris, "proştii şi nebunii vor urî ştiinţa" (Proverbe 1:22). Deci, Scriptura îi numește pe oamenii fără frică de Dumnezeu "proştii şi nebunii "... ! 

  • Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere.” (Iov 28:28 )

Adevărata frică de Dumnezeu, duce la începutul înțelepciunii (Psalmii 111:10), dar dacă cineva nu o are, Cuvântul lui Dumnezeu nu altcineva, spune că acel cineva, este fără înțelepciune.
Care este rezolvarea?

  • Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.” (Isaia 8:13)

Dacă, totuși cineva ar întreba, de ce "frica" de la 1 Ioan 4, este izgonită? Răspunsul este arătat, chiar în text. Acolo este vorba de frica de "pedeapsa judecății", adică de suferința groaznică a celor ce vor fi aruncați în iad.

  • Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
    În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:17-18) 

Frica, despre care este vorba aici, este de fapt teama de chin; a acelora care vor fi pedepsiți datorită neascultării de Dumnezeu (citiți versetul 18). Aceasta este frica de pedeapsă, și ea da trebuie izgonită. 
Nu frica de Dumnezeu este cea izgonită. Deoarece, dacă este vorba de înţelepciune şi pricepere... ar fi oare izgonite? (Iov 28:28)! 

Întrebarea este pusă astfel în Psalmul 119:9 și tot acolo avem și răspunsul:  
Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea?
Răspunsul este:
Îndreptându-se după Cuvântul Tău.

 

Vizualizări: 107

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cuvântul lui Dumnezeu spune că, Ce este a mai fost şi ce va fi a mai fost... (Eclesiastul 3:15)
Și, după cum s-a întâmplat cu israeliţii (poporul ales) din vechime, tot aşa se întâmplă şi acum (în zilele noastre), cu oamenii (cei mai mulți) care spun că sunt credincioși lui Dumnezeu.

Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească.
De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.”
(Isaia 29:13-14) 

Isus a avertizat în Luca 13.

  • În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
    „Credeţi voi” le-a răspuns Isus „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel.
    Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
    (Luca 13:1-5)

Astfel, El a atras atenţia, prin două incidente, menţionând că poporul lui Dumnezeu nu au fost omorât că a fost mai rău decât alte popoare. Cu alte cuvinte, nu spune că au existat păcate mai deosebite sau ceva specific, de care aceşti oameni să se fi făcut vinovați.
Totuşi, Dumnezeu a venit fără avertisment şi i-a omorât, pentru că El dă viață și El omoară, El răneşte şi tot El vindecă (Deuteronom 32:39), iar Isus avertizează că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu voi toți, dacă nu va pocăiţi.

Dar, sunt mulți care nu ascultă de Dumnezeu, ci caută să ducă pe oameni în rătăcire. Astfel, ei învață că nu mai trebuie să ai frică de Dumnezeu odată ce ai ajuns la El, și iau ca suport 1 Ioan 4:18. 

Dar, aceasta este de fapt o răstălmăcire a cuvântului lui Dumnezeu. Pentru că cei ce învață, că oamenii, după ce au ajuns la Dumnezeu nu mai au frică de Dumnezeu, nu iau în serios cuvintele lui Dumnezeu, ci fac cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului  (Ieremia 48:10). 
Fiindcă, ar trebui făcută mare atenție la cuvântul Domnului și citit contextul de la 1 Ioan 4. 

  • Şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.
    Cum este El, aşa suntem şi noi în lumea aceasta, astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, pentru ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii.
    În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica, pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:16-18) 

Frica, despre care este vorba aici, este de fapt teama de chin; a acelora care vor fi pedepsiți datorită neascultării de Dumnezeu (citiți versetul 18). Aceasta este frica de pedeapsă, și ea da trebuie izgonită.
Nu frica de Dumnezeu este cea izgonită. Deoarece, dacă este vorba de înţelepciune şi pricepere... ar fi oare izgonite? (Iov 28:28)!
De fapt chiar frica de Dumnezeu, este cea care izgoneşte alte temeri; cum ar fi frica de om (Isaia 8:11-13; Psalmul 27:1; Proverbe 29:25), lașitatea (aici la 2 Timotei 1:7, este vorba de frica celor timizi), şi frica de moarte (Romani 8:15; Evrei 2:14-15), care include şi teama de pedeapsă (moartea a doua, Apocalipsa 21:8).
Cei care se tem de Dumnezeu, de fapt, se tem de Cel care "după ce a ucis, are putere să arunce în iad" (Luca 12:4-5). Prin urmare, ei se poartă cu frică în timpul pribegiei lor pe acest pământ (Romani 11:20-22; 1 Petru 1:17) fiind foarte motivaţi de această teamă (2 Corinteni 5:11), astfel că ei își pun întreaga speranţă în harul lui Dumnezeu (1 Petru 1:13). 

Cei care se tem de Dumnezeu, cred în mila Sa (Psalmul 103:11-18). Ei cred de asemeni, în iertarea Sa (Ioan 3:16), şi ei ştiu că vor avea viaţa veşnică (1 Ioan 5:13).
De aceea, ei au îndrăzneală în ceea ce priveşte "ziua judecăţii," pentru că nu se tem de osândire (Romani 8:1).
Ei nu se tem de chin, ci aşteaptă cu nerăbdare recompensa lor (Apocalipsa 22:12-14), pentru că ei cunosc pe Dumnezeu, şi El este Cel ce răsplăteşte celor care Îl caută cu sârguinţă (Evrei 11:6; 9:27-28). 

  • Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. (Proverbe 14:26; şi Psalmul 112:7-8) 

Teama adevărată de Dumnezeu nu produce laşitate, ci mai degrabă îndrăzneală, cum Proverbe 28:1 spune: Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. 

Cei fricoşi şi laşi, merg în iad (Apocalipsa 21:8), dar cei drepţi, şi anume cei care se tem de Dumnezeu, ei nu sunt în nici un fel laşi, ci mai degrabă au îndrăzneală ca un leu tânăr. 

La Iov 28:28, este spus: ‘Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău este pricepere’. 

Aici, este arătat clar că omul care are frică de Domnul, este înțelept și are pricepere. Dar, cine este fără frică de Dumnezeu, este fără înțelepciune și pricepere. 

Oamenii cu teamă de Dumnezeu, sunt capabili să trăiască încrezători chiar şi în faţa unor circumstanţe înfricoşătoare. După cum frica de Domnul dă instrucţiuni:

  • Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe 3:21-26) 

Somnul, chiar este un timp foarte vulnerabil, pentru că cineva ar putea intra pe furiş peste tine ca să te omoare (ca şi în Judecători 4:21 sau 2 Samuel 4:5-12). Dar cei care au frică de Dumnezeu, nu se tem. Ei au somnul dulce. Ei au pace (Isaia 26:3; Filipeni 4:6-7), şi sunt încrezători chiar şi în faţa terorii, sau a anumitor probleme din partea celor răi. Şi, astfel ei nu se tem de nimic. După cum David a scris:

  • Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? (Psalmi 56:3-4)

Răspunsul? Nimic. Deoarece Dumnezeu, de la început ştie ce are să se întâmple (Isaia 46:10). El crede că, Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie. (Psalmi 34:7)
Aşa că, cei care se tem de Domnul au mare încredere (Proverbe 14:26), chiar şi în faţa celei mai înfricoşătoare situaţii; este hotărârea veşnică a lui Dumnezeu. 

De ce frică de Dumnezeu? 

   Pentru că Dumnezeul nostru este “un foc mistuitor” (Evrei 12:29; citește de asemeni: Isaia 33:14)! 
Oricine cunoaşte pe Dumnezeu, ştie că frică înseamnă frică (adică să te temi şi să-ţi fie frică), mai ales atunci când vine vorba de Cel Atotputernic.
Pentru că, atât în severitatea Lui (Psalmul 90:11) cât şi în bunătatea Lui (Ieremia 33:9, Luca 5:26; 7:16), El este înspăimântător. 

  • Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36) 

Fie că este vorba de binecuvântări, fie de nenorociri “Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea”, (Isaia 45:7) binele sau răul (Plângerile 3:37-38), Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, şi acesta este înfricoşător. Aşa cum a spus Iov:

  • Dar Hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele. 
    De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. (Iov 23:13-16)

Dumnezeu are puterea, dreptatea, şi voinţa (El face tot ce vrea, după cum crede El de cuviinţă, Psalmul 115:3) adică, să distrugă viaţa ta (ca în Iov 1 ; 2) sau să te binecuvânteze (ca în Iov 42:10; Iacov 5:11), să te salveze de la chin veşnic (Evrei 7:25), sau să te ardă în iad pentru veşnicie (ex, Iuda 7).

   Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, Sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. (Deuteronom 10:14) 
  Şi: Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. (Psalmi 135:6)

  Bildad din Şuah pe bună dreptate a spus: Puterea şi groaza Sunt ale lui Dumnezeu" (Iov 25:1-2). Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmul 24:1), Iată că toate sufletele Sunt ale Mele(Ezechiel 18:4), precum şi: El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. (Romani 9:18) 

 A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! (Apocalipsa 19:1)

"De aceea oamenii trebuie să se teamă de El" (Iov 37:24), ei ştiu că acolo se află singura lor speranţă (Fapte 4:12). Pentru că: Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. (Psalmi 147:11; şi Luca 1:50, Fapte 10:35) 
  Dar,... 
Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ (Psalmi 34:16) precum şi pentru a-i distruge pentru totdeauna în iad (Isaia 66:24; Apocalipsa 20:10-15; 21:8).
Astfel, David a scris: 
... să mă închin cu frică în Templul Tău cel Sfânt. (Psalmi 5:7) 
Cântecul Mielului, întreabă: Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? (Apoc. 15:4) 

Numai prostul nu (Prov. 13:16; 14:16). 

Desigur că sunt mulți oameni care pretind că au frică de Dumnezeu, dar în realitate ei nu se tem nicidecum de El, astfel că totul este de fapt o ipocrizie. 

  • Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută.” (Isaia 29:13-14)

"Înţelepciunea oamenilor "înţelepţi", a pierit în zilele noastre. Astfel se face ca sunt mulți ce învață învățături omenești și nicidecum învățături din Cuvântul lui Dumnezeu. 

  • ‘Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.
  • Degeaba Mă cinstesc ei învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.’” (Matei 15:8-9)

  

Dumnezeu este Împărat al tuturor lucrurilor din creaţia Sa (Psalmul 47:7), iar, lucrarea Lui provoacă teamă şi groază înaintea Lui. Elihu, care a ştiut frica de Dumnezeu şi tremura înaintea Lui, a spus:

   Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea.
La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei
. (Iov 36:26-37:1) 

Adevărata frică biblică îngrozeşte pentru că: într-adevăr Dumnezeu, este atât de temut că de fapt provoacă literal groază înaintea Lui. 
Daniel scrie despre regele Nebucadneţar:

   Şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse (Dumnezeu)toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia. (Daniel 5:19)

   Oamenii, din zilele împăratului Nebucadneţar au avut motiv să tremure în mod corect şi aveau teamă în faţa unui rege atât de puternic (Proverbe 24:21; Romani 13:7). Nebucadneţar a făcut tot ce ia plăcut, cum numai un adevărat rege poate să facă (Eclesiastul 8:1-2). Aşa cum Dumnezeu face. Prin urmare, dacă oamenii din zile lui Daniel pe bună dreptate, şi literalmente tremurau şi se temeau înaintea unui rege pământesc, un om în ale cărui nări nu este decât suflare (Isaia 2:22), cu cât mai mult ar trebui să ne temem şi să ne îngrozim noi înaintea: fericitului şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (1 Timotei 6:15; şi Psalmul 103:19?).
 
Dumnezeu este Împărat în veci de veci (Psalmul 10:16, 29:10), El spune: Eu dau viaţă şi Eu omor (Deuteronom 32:39), ţine în viaţă pe oricine doreşte El: Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo (1 Samuel 2:6). 

În Ieremia găsim scris: 
  • Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine. (Ieremia10:6-7)
 Nu este nimeni ca Împăratul Iudeilor (Marcu 15:2). Căci Domul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor Sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile.(Psalmul 96:4-5; şi 1 Cronici 16:25; Psalmul 48:1)
  •   Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă. (Psalmi 145:3) 

Adevărata Frică de Dumnezeu Întoarce pe păcătoși de pe calea lor rea.
.... dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. (Proverbe 13:19)
Prin urmare, cei ce pretind că se tem de Dumnezeu, dar continuă în păcatul lor, sunt proşti şi mincinoşi (1 Ioan 2:4), după cum este scris:

Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. (Prov. 14:2)

Nu se poate ca cineva care are teamă de Dumnezeu, să continue în păcat, adică să nu se pocăiască; pentru că: ...prin frica de Domnul se abate de la rău. (Proverbe 16:6)
Cei care se tem de Dumnezeu, se pocăiesc şi primesc mustrarea (Proverbe 12:1; 15:5), pentru că ei ştiu că acesta este modul prin care au viaţa (Proverbe 6:23).

Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. (Proverbe 14:27) 

Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El. Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. (Eccleziastul 8:12-13)

   Ar putea fi desigur oameni răi, ce par a "se teme de Domnul" (ex, 2 Regi 17:24-41), dar adevărul este că dacă nu se întorc de la faptele lor rele, (Proverbe 16:6) ei dovedesc că "Nu se tem de El" (ca în 2 Regi 17:34), în schimb, renunţă la El. 
Pentru că Dumnezeu nu este în nici unul din gândurile lor (Psalmul 10:3-4).

Mission Holy Doctor

Parteneri

Rezultate google

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

© 2017   Created by Emil Georgescu.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor